17 iunie 2010

Monolog la persoana a-II-a

Doua panarame-ti controleaza viata,sti bine asta iti e soarta...
daca cu ei te nasti mai bine mori,viatai plina de ratati toate-ti dau fiori.
E o lume mare tu esti inexistent,pentru tine trec greu o clipa un moment.
Esti manipulat,folosit si alungat...un te iubesc spus din interes,sprijin si ajutor de neinteles.
Ai de toate,nu le vrei,insa pentru ei e un alt mod de a te constrange,a nu te lasa sa-ti vezi de treaba ta.
Pentru ei esti doar un copil,nu te lasa sa te dezvolti independent...aia e asa,ca aia e
prea grea,totul e prea mult si tu esti pierdut!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu