Monolog la persoana a-II-a

Doua panarame-ti controleaza viata,sti bine asta iti e soarta...

daca cu ei te nasti mai bine mori,viatai plina de ratati toate-ti dau fiori.

E o lume mare tu esti inexistent,pentru tine trec greu o clipa un moment.

Esti manipulat,folosit si alungat...un te iubesc spus din interes,sprijin si ajutor de neinteles.

Ai de toate,nu le vrei,insa pentru ei e un alt mod de a te constrange,a nu te lasa sa-ti vezi de treaba ta.

Pentru ei esti doar un copil,nu te lasa sa te dezvolti independent...aia e asa,ca aia e

prea grea,totul e prea mult si tu esti pierdut!

Doi noi

Cu tine toate imi sunt chiar noi...
Desi trecuta prin ele acum e mai frumos in doi
Doi noi,pe doi nori alaturi prin soapte inabusite-n iubire,
doar eu si cu tine.
Complicate mistere-s in inima mea,cauta poate vei mai gasi ceva.
Surprinzatoare cuvinte ies pe gura ta..te ador poate simti asta.
Ma mangai si ma alinti cu pupici,chiar ma rasfeti cu imbratisari...
Doar tu ma faci sa tresar cu fiecare sarut;vreau mai mult!
Vreau tot ce mi se cuvine;dragoste si iubire...imbatate-n pasiune
cu un strop de nebunie pura si rasfat bine meritat.
Deci ce zici, te lasi incununat?!